VACCINURILE
PREVENŢIA CARE
ÎMBOLNĂVEŞTE
ŞI UNEORI CHIAR UCIDE
De curând, a fost publicată o carte care a
stârnit atât interesul părinţilor, cât şi al medicilor: „Vaccinurile: prevenție
sau boală? O nouă patologie pediatrică”, scrisă de medicul clujean Christa
Todea-Gross. Lucrarea aduce câteva mari provocări pentru sistemul medical
românesc din ultima jumătate de secol: au rezolvat într-adevăr vaccinurile marile
epidemii sau este o ipoteză care s-a dovedit nefondată? Sunt companiile care le
produc sincer preocupate de bolile oamenilor, sau există un interes economic în
promovarea feluritelor vaccinuri? Am încercat, în interviul luat d-nei Dr.
Todea-Gross, să obţinem câteva răspunsuri concise la aceste întrebări, care
nădăjduim să stârnească îndeajuns interesul cititorilor pentru a le aprofunda
în cartea sa.
Vă întreb direct: care sunt efectele vaccinurilor asupra copiilor? De
ce vaccinurile provoacă tot felul de reacţii adverse?
Termenul medical corect este
cel de „reacţii adverse postvaccinale”, care sunt numeroase,
mai mult sau mai puţin grave, unele recunoscute de către medicină,
altele nu. Sunt recunoscute în mod oficial doar acele reacţii adverse
care apar în primele 40 de zile de la vaccinare (excepţie făcând vaccinul
antituberculos BCG) şi nu voi insista asupra lor, fiind descrise în carte. Cele
mai severe reacţii adverse, denumite de medicii din
Occident „complicaţii postvaccinale”, nu sunt recunoscute în mod oficial şi
debutează după această perioadă. Aceste complicaţii nu sunt
altceva decât bolile
sistemului imunitar: alergiile, bolile alergice, bolile
autoimune şi bolile maligne (limfoame, leucemii). Deşi bolile maligne sunt cele
mai grave, pe primul loc ca frecvenţă rămân bolile autoimune, care sunt boli
severe, cronice şi nevindecabile, dintre care enumăr câteva:
- bolile autoimune
digestive: alergia la lapte de vacă, alergia la gluten, boala Crohn,
rectocolita ulcero-hemoragică, diabetul zaharat tip 1;
- bolile autoimune
reumatologice: ARJ (artrita reumatoidă juvenilă) la copil și PR (poliartrita
reumatoidă) la adult;
- bolile autoimune
hematologice: anemia Biermer, anemii hemolitice, trombocitopenie;
- bolile autoimune
cutanate: psoriazis, vitiligo;
- bolile autoimune
neurologice: sindromul Guillain-Barré, scleroza multiplă, epilepsie,
paraliziile de nervi cranieni (urmate de surditate, orbire sau lipsa vorbirii),
encefalite, meningite, sindrom ADHD, autism etc.
Cea mai gravă consecință
postvaccinală este decesul. Sindromul morţii subite la sugar este o astfel
de complicaţie şi s-a dovedit că este dată de vaccinul DTP.
Eşecul vaccinurilor este
determinat de mai multe cauze, pe care le putem împărţi în trei grupe:
În primul rând, aş vorbi
despre principiul
vaccinării. Acesta este un principiu fals, artificial, la
care organismul uman nu se poate adapta. De ce? Fiindcă mecanismele de
funcţionare ale sistemul imun al omului nu sunt aplicabile în cazul unui
vaccin. Sistemul nostru imun este asemenea unei maşini care funcţionează după
reguli stricte, precise, stabilite şi adaptate în decursul a mii de ani. De
două secole, noi încercăm să reprogramăm un mecanism perfect, dar nu reuşim, fiindcă
este imposibil.
Sacrificiul unei astfel de încercări a fost prea mare: distrugerea lentă şi
sistematică a celei mai puternice arme de supravieţuire a organismului uman – sistemul imun.
În concluzie, principiul vaccinării este unul simplist şi ineficient, fiind un
model artificial, bazat pe alte legi decât cele naturale, la care, după cum o
dovedesc studiile şi practica medicală, sistemul nostru imun nu se adaptează, ci se
îmbolnăveşte.
În al doilea rând, numărul mare de vaccinuri
administrate într-un timp foarte scurt unui organism imatur şi cu un sistem
imun incomplet maturizat. Un medic din Occident afirma că un vaccin administrat
unui sugar echivalează cu 30 de vaccinuri făcute unui adult în decurs de o zi.
Un adult n-ar putea suporta o asemenea agresiune, dar un sugar trebuie s-o
facă! Consecinţele le vedem.
În al treilea rând, combinaţia de vaccinuri.
Să ne întoarcem puţin în timp. În Germania (şi în toate ţările
europene, de altfel), în anul 1972 existau numai 5 vaccinuri la sugari! Fiecare
era administrat separat. Este motivul pentru care organismul reuşea să
facă faţă unei asemenea agresiuni, iar îmbolnăvirile nu erau atât de
frecvente și grave. În anul 1975 încă nu se ştia de sindromul ADHD!
În 1976 creşte numărul vaccinurilor la 12 şi este pentru prima dată
când se administrează simultan două vaccinuri. Mai târziu, numărul
vaccinurilor crește la 14, apoi la 32! În 1995 se foloseşte trivaccinul DTP (3
vaccinuri combinate), apoi tetravaccinul (4 vaccinuri combinate). În 2006 s-a
ajuns la 40 de vaccinuri la un singur copil şi s-a introdus pentru prima dată
hexavaccinul la sugar (6 vaccinuri simultan!). Din acest an, frecvenţa
sindromului ADHD creşte mult. La fel şi autismul.
În România, numărul de
vaccinuri administrate sugarului până la vârsta de 1 an este în număr de 29,
iar până la 9 ani – 34 (fără să le mai socotim şi pe cele opţionale). Combinaţia
de 6 vaccinuri se administrează şi sugarilor din România la vârsta de 2,
respectiv 6 luni, iar sindromul ADHD şi autismul sunt deja destul de răspândite
între copiii români. Un vaccin conţine un singur antigen (viral, bacterian
etc.) şi o cantitate mai mică de adjuvanţi şi conservanţi, deci o cantitate mai
mică de substanţe neurotoxice (mercur, aluminiu) sau alergice (proteine
animale, antibiotice etc.). Combinaţia mai multor vaccinuri a
dus inevitabil la înmulţirea efectelor neurotoxice şi alergice, cu efectele
dezastruoase pe care le vedem...
Care credeţi că este cel mai periculos vaccin?
Cel mai toxic vaccin este cel
care are cele mai multe combinaţii de vaccinuri şi cei mai mulţi conservanţi şi
adjuvanţi neurotoxici (aluminiu, mercur): hexavaccinul de la 2 luni şi combinaţia de 8 vaccinuri
de la 1 an. Dar, în acelaşi timp, nu putem simplifica matematic o reacţie
postvaccinală. Spre exemplu, vaccinul BCG singur poate provoca o tuberculoză primară
pulmonară ori extra-pulmonară gravă, sau otite purulente, care duc la pierderea
auzului. Vaccinul
DTP
(trivaccin) poate provoca
sindromul morţii subite la sugar, iar exemplele pot continua. Repetarea
aceluiaşi vaccin reprezintă un alt pericol. Are loc o hiper-imunizare, prin
formarea unei cantități mult prea mari de anticorpi – aşa cum se întâmplă în
cazul vaccinului DTP, care se administrează de 4 ori (!) până la vârsta de 1
an, cu provocarea unor boli alergice şi apoi a bolilor autoimune: eczema
atopică, alergia la lapte de vacă, astmul bronşic etc. Toate acestea se
întâmplă din cauza dezechilibrului
sistemului imun, prin stimularea unilaterală a imunităţii umorale,
în detrimentul celei celulare. Dacă este întreruptă la timp
vaccinarea şi tratată corespunzător boala alergică, copilul se vindecă.
Dacă se continuă vaccinarea, observăm că are loc o trecere de la o boală
alergică la una autoimună uşoară (alergie la lapte de vacă), apoi la altă boală
autoimună mai gravă (alergie la gluten) etc. De fapt, sistemul imun clachează
şi în final se instalează o boală autoimună gravă, fie la 1,5-2 ani (ADHD,
autism, astm bronşic), fie la 6-7 ani (diabet zaharat, ARJ), sau în adolescenţă
(scleroza multiplă, poliartrita reumatoidă, boala Crohn, rectocolita
ulcero-hemoragică, diabetul zaharat tip 1 etc.). Vaccinurile au bătaie lungă,
de ani de zile, chiar zeci de ani...
S-a schimbat mentalitatea părinţilor în ceea ce priveşte vaccinurile?
Mentalitatea părinţilor a
început să se schimbe treptat, odată cu informarea acestora pe diverse căi,
principala cale fiind Internetul. Nu sunt singura persoană din ţară care a
postat articole despre vaccinuri pe site-uri, iar părinţii cunoscători de
limbi străine au putut să se informeze şi din alte surse despre pericolul
vaccinurilor pentru sănătatea copiilor. Cartea pe care am scris-o vine să
lămurească aspectele variate legate de vaccinuri, dar să dea şi soluţii. Rezultatul
este evident: tot mai mulţi părinţi refuză vaccinarea copiilor lor, iar recent,
apariţia unor reacţii adverse destul de severe după vaccinul BCG la nou-născuţi
a dus la pierderea încrederii în efectul pozitiv al vaccinurilor. Faptul că
părinţii copiilor afectaţi au ajuns în instanţă pentru a-şi cere drepturile
care le-au fost încălcate este un pas înainte în România. Pe mine mă bucură
acest lucru, pe care, de altfel, l-am accentuat şi în introducerea cărţii.
De ce credeţi că totuşi unii părinţi îşi vaccinează în continuare
copiii, în ciuda atâtor materiale care au apărut împotriva vaccinurilor?
Mentalitatea părinţilor nu poate
fi schimbată peste noapte. Este adânc înrădăcinată în conştiinţa oamenilor
falsa idee că bolile copilăriei sunt foarte periculoase şi trebuie prevenite cu
orice preţ, când de fapt este exact contrariul: bolile copilăriei sunt
afecţiuni uşoare, la care sistemul imun foarte flexibil al copilului se
adaptează uşor şi, în câteva zile, acesta se vindecă complet, fără complicaţii.
Pe de altă parte, vaccinarea nu previne aceste boli, ci le amână pe mai târziu,
când sunt mai greu suportabile, din cauza unui sistem imun rigid şi când pot
apărea complicaţii. Trebuie să existe un teren susceptibil (boli
cronice, deficienţe imune, tratamente greşite cu antibiotice sau tratamente
care scad imunitatea) pentru ca bolile copilăriei să provoace complicaţii la
sugari.
Pentru majoritatea părinţilor
este un şoc să afle că vaccinurile sunt dăunătoare şi nu benefice! Nici nu au
cum, fiindcă medicii înşişi sunt dezinformaţi sistematic în timpul facultăţii
şi ulterior, când practică medicina. Zilnic primesc întrebări din partea
părinţilor care nu ştiu ce decizie să ia. Este motivul pentru care am scris
cartea, folosind aproape în exclusivitate bibliografie străină. Sunt convinsă
că vom avea, cu timpul, tot mai mulţi copii nevaccinaţi şi sănătoşi. Nu-i putem
sacrifica de dragul unor interese financiare...
Dar cum pot fi prevenite bolile copilăriei, dacă se renunţă la
vaccinuri?
Ele nu trebuie prevenite!
Dimpotrivă, este indicat ca toţi copiii să facă bolile copilăriei.
Aceste boli joacă un rol important în formarea unui sistem imun sănătos al
copilului, iar imunitatea dobândită în urma acestor boli este îndelungată,
deseori pentru întreaga viaţă. Totodată, studiile arată că imunitatea dobândită
în urma bolilor copilăriei joacă un rol important în prevenirea altor boli
grave. Or, acest adevăr nu li se spune părinţilor! Fetiţele care trec prin
aceste boli naturale până la vârsta de 14-16 ani vor avea o imunitate
suficientă şi pentru copii, când vor deveni mame. Prin vaccinare, imunitatea se
pierde mult mai repede, iar copiii vor fi expuşi intranatal sau postnatal acestor
boli, care le pot provoca malformaţii, complicaţii. Aş dori să mai spun că
vaccinurile pot provoca uneori chiar boala pe care ar trebui s-o prevină!
Există totuşi vreun vaccin care ar trebui făcut?
Nu. Studiile arată că numărul
consultaţiilor copiilor vaccinaţi este net superior celor nevaccinaţi. Dr. G.
Buchwald afirma pe bună dreptate că în viitor, după ritmul în care are loc
vaccinarea sugarilor, singurii copii cu adevărat sănătoşi vor mai fi doar
copiii nevaccinaţi.
Care sunt consecinţele pe termen lung asupra sănătăţii populaţiei, dacă
se continuă cu vaccinurile în acelaşi ritm?
Statisticile arată că, la ora
actuală, în ţările dezvoltate (și în România!), unul din doi copii suferă de
alergie, tot al treilea copil suferă de eczemă atopică şi unul din zece de astm
bronşic. Niciuna dintre aceste boli nu are un tratament etiologic, ci doar unul
simptomatic – adică ameliorează simptomele, dar nu vindecă. Se preconizează că
în decurs de 30 de ani toţi copiii vor suferi de o boală alergică. Nu vor mai suferi
de banalele boli ale copilăriei, tratabile şi vindecabile în 3-7 zile, ci vor
suferi o viaţă întreagă de boli cronice, ireversibile, de cele mai multe ori
debilizante!
Dar nu trebuie să ne uităm
atât de departe... Deja putem vorbi la ora actuală de o epidemie de autism
în România, în rândul copiilor, iar o mare parte din cazurile de sindrom ADHD
nu sunt diagnosticate. Ca urmare, numărul lor este cu mult mai mare decât cel
oficial. Cazurile de boli neurologice postvaccinale se înmulțesc de la o zi la alta.
Vaccinurile din copilărie au deschis poarta şi pentru alte boli cronice,
nevindecabile: peste un milion de români suferă de o boală rară... Statisticile
arată că 75% dintre pacienţii cu boli rare sunt copii, conform datelor Alianţei
Naţionale pentru Boli Rare din România. Acestea pot fi boli autoimune, boli
toxice şi infecţioase, boli pulmonare, leucemii sau alte cancere rare. Legătura
dintre aceste afecţiuni rare şi vaccinuri o fac numeroase studii din Occident. Este
nevoie de o mare reformă în medicina preventivă. Programul naţional de
vaccinare, din nefericire, constituie o prevenţie care îmbolnăveşte şi uneori
chiar ucide.
Relataţi-ne, vă rugăm, câteva din cazurile întâlnite în activitatea
dumneavoastră, în care copiii au avut de suferit de pe urma vaccinurilor.
Primele cazuri ar fi chiar
propriii mei copii: doi băieţi şi o fată. Dar prefer să vorbesc despre cazuri
mai recente, la modul general, nu individual, datele fiind confidenţiale. Am
văzut toată gama de boli autoimune şi neurologice la copiii vaccinaţi: alergii
alimentare, astm bronşic, sindrom ADHD, autism, vitiligo, psoriazis, diabet
zaharat tip 1... Nu voi intra în amănunte, fiindcă mi se va spune că nu pot
dovedi legătura dintre vaccin şi aceste boli. Ea poate fi însă dovedită prin proba terapeutică,
şi anume prin aplicarea unui tratament (încă necunoscut în ţară, dar care se
aplică în Occident încă din anul 1990) care ameliorează net aceste boli şi
uneori le vindecă. Medicina alopată este neputincioasă în faţa unor astfel de
afecţiuni cronice, unele foarte grave. Am văzut cum aceşti copii, prin
eliminarea metalelor grele din organism (mercur) cu ajutorul unui tratament specific,
s-au vindecat. Numeroasele studii au arătat cum mercurul din vaccinuri provoacă
boli autoimune neurologice grave precum autism, ADHD ş.a. care, fiind tratate
la debut, pot fi ameliorate net şi uneori vindecate. Acelaşi tratament, alături
de un regim alimentar, poate vindeca eczemele atopice, psoriazisul la debut,
alergiile alimentare, astmul bronşic alergic ş.a.
Ceea ce lipseşte deocamdată la
noi în ţară este studiul comparativ dintre copiii vaccinaţi şi cei nevaccinaţi.
Ar fi o altă dovadă că vaccinurile sunt cauza frecventă a bolilor sistemului
imun. La copiii nevaccinaţi, bolile alergice şi autoimune sunt
extrem de rare. Boli precum autismul şi sindromul ADHD practic lipsesc la
copiii nevaccinaţi.
Ştim că în străinătate părinţii au dat în judecată spitalele pentru
astfel de situaţii. La noi s-au întâlnit astfel de cazuri?
Nu, dar am înţeles că zilele
acestea mamele copiilor care suferă în urma vaccinului BCG au dat în judecată
Ministerul Sănătăţii. Acesta este un început promiţător. Părinţii nu sunt
informaţi asupra reacţiilor adverse ale vaccinurilor. De asemenea, este grav
încălcat dreptul pacientului când, în maternitate (şi nu numai), copii sunt
vaccinaţi fără a se cere acordul în scris al mamei. Mama trebuie să semneze
dacă este de acord sau refuză vaccinurile, inclusiv cele două din maternitate:
BCG şi anti-hepatitic B. Prin încălcarea dreptului la consimţământul informat,
mama poate da în judecată conducerea spitalului.
Ce ar trebui sa facă părinţii care refuză să-şi vaccineze copiii, mai
ales când primesc tot felul de ameninţări din partea personalului medical?
Părinţii, indiferent dacă
refuză sau nu vaccinurile, trebuie să-şi cunoască drepturile de cetăţean,
drepturile de pacient şi cele de tutore ale unui minor. Dacă le sunt încălcate
aceste drepturi de către medicul de familie, este indicat să-l schimbe. Dacă nu
există această posibilitate, părinţii pot depune o plângere sau, în ultimă
instanţă, pot da în judecată persoana care-i ameninţă sau conducerea
instituţiei (grădiniţă, şcoală, spital). Din nefericire, intimidarea părinţilor
rămâne în continuare o armă eficientă la noi în ţară. Lucrurile trebuie să se
schimbe la un moment dat, fiind vorba de sănătatea copiilor noştri. După ce
copilul se îmbolnăveşte, nu se mai face de obicei legătura dintre vaccin şi
boală, reacţiile adverse sunt considerate normale, iar părintele se vede
neputincios şi părăsit într-o lume medicală indiferentă...
Vaccinurile: prevenție sau boală?
Dr. Christa Todea-Gross
