Bun găsit la o dilemă conceptuală ce ne afectează existența. Înainte de a trage o concluzie, te rog să ai răbdare să citești postarea și să vizionezi documentarul. Începem :
Oare nu suntem în continuare fi împărțiți în sclavi și stăpâni?
Poate că sclavia nu a încetat niciodată să existe. Ea este doar bine ascunsă de paravanul democrației, al acestei false idei care proclama suveranitatea poporului, idee născută din capacitatea stăpânilor de a-i face pe sclavi să creadă că sunt liberi. Din darul oratoric cu care cei dintâi au fost investiți și din talentul lor înnăscut de a hipnotiza auditoriul (care a devenit prea mare pentru vechile metode de a subjuga masele), făcându-l să creadă ce i se spune, și nu ce spune. Poporul nu-și va exercita niciodată puterea.
Sclavia încă există. Ea s-a ascuns după perdeaua tertipurilor mentale prin care ei te fac să “înțelegi” că de fapt negrul e alb, că niciodată nu e așa simplu cum crezi, că un răspuns la o întrebare nu poate fi un banal „da” sau un banal „nu”. El trebuie să conțină și un “dar”, pentru că tu te-ai născut deja obligat, și balanța e deja înclinată în defavoarea ta. Pentru că ai venit aici cu datorii din cosmos pe care trebuie să le plătești numaidecât împăraților tereștri care îți acordă grațierea și te tolerează așa păcătos cum ești tu, săracule!
