Acesta este poate, cel mai bun film despre viata de dupa moarte,
experientele NDE, un film ce merita vizionat si revizionat. Recomandati
acest film tuturor celor care doresc a inceapa investigatiile in aceasta
directie. Este unul dintre documentarele de referinta de pe acest blog
si de aceea si simtim sa-l readucem in atentie (dupa 5 ani de la prima
publicare din 14.01.2012). (Re)vizionare placuta!
FAUX DEPART (2010)
Enquête sur les Expériences de Mort Imminente
“Pentru
ca aud atatea relatari despre experientele extraordinare pe care vi le
voi descrie, aproape ca ajung sa le resimt ca si cum le-as fi trait eu
insumi.” – Viata dupa viata – Dr. Raymond Moody
In
Univers, totul este codat sub forma de unda. Stelele sunt la milioane
si miliarde de ani-lumina. Cu toate acestea, noi primim informatii de la
ele care nu se pierd niciodata pentru ca sunt codate sub forma undelor.
Dintotdeauna,
numerosi oameni au trecut pe langa moarte accidental, in timpul unei
operatii sau in alte imprejurari dramatice si au relatat dupa aceea
experiente extraordinare care s-au produs pe cand se aflau in coma
profunda. Sau chiar in moarte clinica. Identificate si descrise de Dr.
Raymond Moody in 1975, au fost numite “near death experience” (NDE),
experiente in apropierea mortii. Studiile efectuate timp de 30 de ani
arata ca aceste experiene sunt universale, fara legatura cu
particularitati geografice sau culturale, ci sunt inerente conditiei
umane.
Un documentar excepţional despre fenomenul de moarte clinică (NDE – near death experience) şi experienţele extracorporale. – SURSA: Echipa SpiritualPsy
"Renașterea în eternitate.
Fenomenul Near Death Experience (NDE)
Potrivit doctorului Raymond A. Moody, expresia Near Death Experience (NDE)defineşte fenomenele vizuale, sonore, barestezice, ideatice, emoţionale, etc., pe care le-au relatat cei care au prezentat semnele obiective ale morţii. Şi anume, stop respiratoriu şi cardiac, însoţit de electroencefalogramă plată – semn că activitatea cerebrală a încetat. Şi care au revenit la viaţă în mod spontan sau în urma reanimării.
În anul 1982 Institulul Gallup a efectuat un sondaj de opinie în SUA, la care au participat opt milioane de adulţi ce trecuseră prin experienţa NDE. Lucrurile au demarat în anii ’70 când pionierii acestei indedite cercetări, Elisabeth Kübler-Ross şi Raymond Moody au publicat rezultatul studiilor pe care le-au întreprins de-a lungul anilor. În cartea sa Moartea este un nou soare, Elisabeth Kübler-Ross a declarat că a recenzat douzeci de mii de cazuri din toată lumea în care oamenii au fost declaraţi morţi clinic, dar au revenit la viată în mod spontan sau prin reanimare. „Experinţa NDE, spune Elisabeth Kübler-Ross, este generală, independentă de faptul că sunteţi aborigeni din Australia, hinduşi, musulmani, crestini sau păgâni. Ea este independentă de vârstă sau de statut socio-economic. Este vorba de un eveniment pur uman, după cum procesul naşterii este un eveniment pur uman.”
„Experienţa morţii este aproape indentică cu cea a unei naşteri. Este o naştere într-o altă existenţă, care poate fi dovedită cât se poate de simplu.”
„Imediat ce sufletul v-a părăsit corpul fizic, vă daţi deama că vedeţi tot ce se pretrece la locul morţii voastre, în camera bolnavului, la locul accidentului sau acolo unde aţi părăsit corpul fizic. Nu veţi mai înregistra aceste evenimente cu conştinţa voastră muritoare, ci cu o percepţie nouă. Veţi înregistra totul şi asta în momentul în care nu mai aveţi tensiune arterială, când nu aveţi nici puls, nici respiraţie, uneori chiar în absenţa undelor cerebrale. Ştiţi exact ce spune şi gândeşte fiecare şi cum se comportă.”
„Mulţi oameni îşi părăsesc corpul în cursul unei intervenţii chirurgicale şi privesc efectiv această intervenţie. Toţi medicii şi infermierele trebuie să fie conştienţi de acest lucru. Asta înseamnă că lângă o persoană inconştientă nu trebuie să se vorbească decât despre lucruri decente.”
„Mai trebuie să ştiţi că, dacă vă apropiaţi de patul mamei voastre aflată pe moarte sau tătăl vostru se află deja într-o coma profundă, acestă femeie sau acest bărbat aud tot ce spuneţi. Şi nu este prea târziu pentru a spune „îmi pare rău”, „te iubesc” sau tot ce vreţi să spuneţi.”
După unsprezece ani de anchetă în o sută cinzeci de cazuri de NDE, Raymond Moody a pulicat cartea Viaţă după viaţă, care a devenit un succes mondial. Mă voi referi în cele ce urmează la tunelul descris în carte, pe care îl străbate sufletul (sau ceea ce numin noi suflet) la iesirea din corpul fizic.
„Experinţa tunelului are loc în general după ce au părăsit corpul... În acest stadiu, în faţa lor se deschide un portal sau un tunel şi sunt împinşi în întuneric. Trec atunci print-o zonă de obscuritate şi la sfârşit ies în acea lumină strălucitoare (...)” - relatează doctorul Moody.
Menţionarea acelui tunel mă determină să vorbesc despre o experinţă asemănătoare, prin care am trecut cu vreo 35 de ani în urmă. Ca urmare a unui eveniment OZN din Curbura Buzăului, m-am ales cu o boală provocată de radiaţii calorice, ce m-a făcut să slăbesc peste 7 kg într-o săptămână. Aveam dureri în piept, în spate, în umărul stâng şi în mâna stângă. Noaptea neputând să dorm din cauza suferinţelor, am făcut exerciţii de decorporalizare pentru a atenua durerile. (A se vedea în acest sens şi procedura practică de ieşire din corpul fizic, descrisă în modulele predate de Academia Internaţională a Conştiinţei.)
Mă relaxasem în poziţia culcat pe spate şi începusem procedura de decorporalizare. La un moment dat durerile s-au atenuat, după care au dispărut cu totul. Nu îmi mai simţeam corpul fizic. Mergeam pe un câmp cu flori multicolore din flora spontană, situat într-o pantă lină. Din prudenţă, m-am oprit şi m-am întors din drum, fără a da curs tentaţiei de a merge în vârful dealului să văd ce se află dincolo de creastă. După ce am revenit în corpul meu, am consatat că suferinţele dispăruseră.
Am repetat exerciţiul şi în noaptea următoare, aproximativ la aceeaşi oră. De data această experimentul de ieşire din corp a scăpat de sub control. Am fost aspirat într-un vortex sub formă de tunel de culoare gri-închis, înclinat aproximativ la 145 grade, care se îngusta spre la căpătul de sus. La capătul tunelului se vedea o lumină albă, strălucitoare. Eram aspirat cu viteză din ce în ce mai mare, neputând să respir din cauza acceleraţiei cu care mă deplasam. Trecerea prin vortex a fost însoţită de un zumzet, ce devenea din ce în ce mai alert.
Când am ieşit din vortex, am constatat că eram într-o altă lume, peisajul fiind comparabil întrucâtva ce cel terestru dar era curat, fără urme de poluare. Potrivit reperelor de orientare terestră, soarele era la nord, mai mare decât soarele terestru (discul solar era de circa trei-patru ori mai mare decât al soarelui nostru) şi avea o lumină atenuată, plăcută, de aproximativ 1.600 grade Kelvin. Din direcţia nord-nord-vest spre sud-sud-est curgea un pârâu cu apă limpede, presărat din loc în loc cu bolovani din piatră. Nu se vedeau alge, insecte sau alte animale pe apă, sau în apă. La vest de pârâu era un teren cu iarbă, iar la sud-vest era o terasă din piatră înaltă de circa 1,5 metri, cu balustradă. În partea de sud-sud-vest a terasei era un perete înclinat din stâncă, în care ve vedea o intrare într-o grotă din care ieşeau sporadic vapori de apă.
Am obsevat în acea locaţie patru rase umane. M-a întâmpinat o femeie relativ scundă, cu capul ceva mai mare decât rasa terestră, cu părul blod-deschis, cu ochii de un albastru azuriu, cu trăsături plăcute. Pe umăr avea un fel de sacoşă, cu articole pentru plajă. Era însoţită de o fată de vreo şapte-opt ani, având exact trăsăturile ei. (Este posibil să fi fost făurită prin clonare, gândeam eu.)
Pe bulustrada din marginea terasei se sprijineau şi se uitau amuzate la mine patru femei tinere dintr-o rasă necunoscută, înalte, bine proporţionate, cu pielea gri-deschis. Erau îmbrăcate la fel, purtând rochii lejere dintr-un material de culoarea inului. Din grotă venise zâmbind să mă privescă un bărbat de rasă albă de vârsta a treia, de statură scundă. Soţii femeilor „clonate” se pare că se aflau la alt nivel de organizare a materiei vii. Se materializau din când în când în preajma acestora, schimbau câteva vorbe după care se volatilizau în aer. Se pare că nu îi preocupa prezenţa mea acolo.
Am intrat în dialog cu femeia „clonată”. Discuţia cu aceasta s-a dovedit foarte reconfortantă pentru mine, întrucât aceasta era „programată” să rostească numai adevărul. Conversaţia a avut loc într-o limbă plăcută, pe care mi-am dat seama că o vorbeam fluent. Este de nedescris confortul psihic simţit în timpul dialogului cu cineva programat să rostească numai adevărul.
Am avut senzaţia că nu sunt pregătit pentru a rămâne acolo. Trebuia să mă întorc degrabă în lumea mea, pentru că dacă mai întârziam „ştiam” că nu mai puteam să mă întorc pe Pământ. Am trecut cu regret pârâul (călcând pe bolovani), m-am îndreptat către sud-est şi m-am întors în lumea noastră. Femeia blondă cu copilul au trecut şi ele pe malul celălalt şi au mers către nord.
M-am regăsit în patul meu, respirând cu dificultate. Inima îmi bătea tare în piept. După câteva minute, respiraţia a revenit la normal şi bătăile inimii s-au atenuat. După această întâmplare, adaptarea cu semenii mei a durat circa două luni de zile. Era dificil să mă acomodez cu oamenii tereştri atât în privinţa înfăţişării fizice, cât şi din punctul de vedere al psihismului uman.
Rămâne în suspesie o întrebare. Întâmplarea pe care am trăit-o eu şi pe care am redat-o întocmai face parte din fenomenul NDE, sau este vorba de alt fenomen situat dincolo de frontierele cunoaşterii? Am constatat că trecând prin acest incident, mi-a dispărut frica de moarte şi am simţit nevoia să dobândesc cunoştinţe suplimentare referitoare la planeta noastră, despre locul nostru în univers, despre fenomenul nemuririi.
Şi iată că ne-am apropiat de un important capitol – poate cel mai important - al existenţei noastre pe pământ, moartea fizică. Cvasimajoritatea pământenilor consideră fenomenul morţii un subiect tabu, rău şi inevitabil totodată. Omul obişnuit când se apropie de ceasul morţii devine anxios, disperat, cu gândul la corpul fizic ce va intra în descompunere în sol şi nu la zestrea psihică subconştientă cu care va pleca în eternitate.
Moartea, concluzionează Elisabeth Kübler-Ross, după ce a intervievat 20.000 de subiecţi umani din toate rasele de pe mapamod care au trecut prin fenomenul NDE, este o nouă naştere într-o altă lume. Lumea în care plecăm după moarte este mai bună şi mai curată decât lumea în care trăim în prezent, iar relaţiile interumane din cealaltă lume sunt bazate pe cordialitate, adevăr şi respect reciproc. Prin fenomenul morţii dispar programele cerebrale negative ale omului, printre care şi programul de a nu rosti adevărul, programe responsabile cu înşelătoria, ura, invidia, furtul, crima. Rămân doar informaţiile despre aceste tare individuale stocate la nivelul karmei. Potrit legii karmei(karmah, în limba sanscrită), orice faptă antrenează consecinţe în această viaţă şi mai cu seamă după moarte. (Pierre Riffard, Dictionnaire de l’esoterimsme, Ed. Payot & Rivages, 1993).
Transformările fiinţei umane au loc la un nivel superior de organizare a materiei vii şi debutează imediat ce organismul nostru prezintă fenomenele morţii clinice prin stop respiratoriu, cardiac şi prin electroencefalogramă plată. Datorită trasformării energetice a omului, orbii vor vedea cu clarite, surzii vor auzi, mutilaţii se vor regăsi cu membrele intacte. Se cuvine să inserez la acest capitol un experimet pe care l-am făcut în anul 1990 la Spitalul Colţea, împreună cu profesorul chirurg dr. Nicolae Costantinescu asupra „membrului fantomă”, anomalie psiho-organică binecunoscută în chirurgie. Am făcut detecţii la subiecţi umani care aveau piciorul amputat de 4-5 zile. În locul membrului amputat am detectat o energie misterioasă, ce avea forma membrului lipsă. Prin urmare, trasformarea energetică la nivel superior de organizare a materiei vii începuse.
Moartea ar trebui să fie pentru noi un prilej de bucurie, pentru că renaştem într-o lume superioară din toate punctele de vedere. Accesul în lumea de dincolo se face potrivit karmei individuale. După moartea fizică, plecăm cu informaţiile comportamentale despre sine pe care le-am stocat în subconştient pe parcusul veţii actuale. În funcţie de natura acestor informaţii, vom avea parte de trasformare adecvată. Unii dintre semenii noştri vor urca spre vârful piramidei valorice umane; alţii se vor eşalona către baza acesteia. Iar alţii vor urma calea involuţiei.
Prin urmare, fiecare om este liber să aleagă calea pe care va merge în viaţă. Iisus a spus că raiul şi iadul sunt în noi. Alegem raiul, vom avea parte de rai. Alegem iadul, vom avea parte de iad, cu toate neajunsurile ce rezultă din dintr-o atare opţiune."
SURSE: http://rudan.ro
