marți, 18 iunie 2013

Meritocrația (eBook)


MERITOCRAȚIA



Primo Laurențiu

Despre Primo Laurențiu am aflat absolut întâmplător, într-o zi când cercetam Internetul în cu totul alt scop. A scris o carte care a făcut furori, mai ales că se preciza că, după ce a fost publicată de Editura Antet, a fost imediat retrasă din librării, prin urmare, interzisă. Normal că am fost intrigat. Norocul meu a fost că am găsit-o cu ușurință, în format electronic. Am citit-o și n-am înțeles de ce s-ar fi vrut să fie ascunsă cunoașterii publice. Domnul Primo nu face decât să promoveze un concept de organizare socială și guvernare vechi de când lumea. Bineînțeles că are și idei originale, cu aplicabilitate în lumea actuală. Unele te pot entuziasma, altele sunt îndoielnice, iar altele imposibil de acceptat. Dar, fiind doar convingeri personale și nefăcând nicio dezvăluire periculoasă, nu văd de ce n-ar fi citită și însușită sau respinsă, la nivel teoretic, de către oricine. Prin urmare, vă invit s-o citiți – este o lectură interesantă, interpretabilă atât în registru pozitiv, cât și negativ – și să vă spuneți părerea. Dar mai înainte, să ne înarmăm cu câteva cunoștințe preliminare despre conceptul de „meritocrație”:



«Meritocrația este o formă de guvernământ sau de organizare în care nominalizarea este făcută și sarcinile sunt atribuite pe baza meritelor și talentului, nu pe baza averii, originii, legăturilor de familie, privilegiilor de clasă, dreptului primului ocupant, popularității sau a altor factori determinanți. Termenul descrie un tip de societate în care bogăția și poziția socială sunt obținute prin competiție sau talent și competență demonstrate. Principiul este că o poziție învestită cu responsabilități și prestigiu social trebuie dobândită, nu moștenită sau obținută prin criterii arbitrare.

Termenul „meritocrație” a fost folosit pentru prima oară în sens peiorativ de Michael Young în 1958, în cartea sa „Ascensiunea meritocrației”, care descrie un viitor în care poziția socială este determinată de coeficientul de inteligență (IQ) plus efort. În carte, acest sistem social duce la o revoluție socială, în care masele răstoarnă elita devenită arogantă și ruptă de restul lumii.

- Voltaire și H.G. Creel au subliniat o idee inovatoare a lui Confucius: înlocuirea nobilimii de sânge cu una a virtuții. Un om din popor care își cultivă calitățile poate deveni un om superior, în timp ce un fiu nevolnic de rege poate rămâne un om de nimic. Ideea de meritocrație a dus la introducerea sistemului de Examinare Imperială în China. Acest sistem permitea ca oricine trece examenul să fie oficial guvernamental, funcție care aducea onoare și bogăție întregii familii. Sistemul a început în 165 BC , când anumiți candidați pentru funcții publice trebuiau să se prezinte la capitală pentru examinarea calităților morale de către împărat.

- Meritocrația a fost principala formă de selecție a generalilor din Imperiul Mongol. Ginghis Han a ales oameni talentați pentru comanda trupelor sale. A avut încredere chiar și în generali și soldați din armatele adverse, dacă și-au demonstrat loialitatea față de stăpâni.

- Franța napoleoniană este și ea considerată meritocratică. După Revoluția franceză au rămas puțini din vechea elită. Când Napoleon a ajuns la putere, nemaiexistând vechea bază, a ales oamenii pe care i-a considerat potriviți pentru un anume rol dintre ofițerii armatei lui, revoluționari din Adunarea Constituantă și chiar foști aristocrați, ca prim-ministrul Talleyrand. Această politică a fost rezumată în sloganul „Carieră deschisă talentelor”. Un exemplu este instituirea ordinului „Legiunea de onoare”, prima decorație de merit accesibilă tuturor (chiar și femeilor), nu doar celor nobili sau bogați, pe baza faptelor de arme sau a meritelor într-un domeniu. Totuși mai târziu el adoptă o atitudine ne-meritocratică, numindu-și frații în funcții de guvernatori, caz în care loialitatea e mai importantă ca meritul, fapt obișnuit în politică.

- Thomas Jefferson a susținut ferm forma de guvernământ meritocratică, considerând-o superioară altor forme și crezând într-o „aristocrație naturală”, care să se ocupe de binele public.

- Pe la mijlocul anilor 1980, maestrul spiritual Osho a sugerat că atât democrația, cât și comunismul, ar trebui înlocuite de meritocrație. Potrivit acestuia, doar persoanele având calificarea necesară ar trebui să poată vota. De asemenea, toți politicienii ar trebui să aibă grade universitare adecvate domeniilor de competență. Osho sugera guvernarea de către genii. Viziunea lui era ca diverse națiuni să devină meritocrații, după care să se unească într-o meritocrație globală.»



Meritocrația - Primo Laurențiu


Sursa :      http://frumoasaverde.blogspot.com.es/2013/06/meritocratia-ebook.html

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu