Astăzi aș vrea să vorbesc, cu tine, despre un subiect foarte deosebit și anume că vocile din capul tău nu-ți aparțin, ceea ce înseamnă că tu nu-ți stăpânești gândurile, ci ele fac parte din mintea ta condiționată.
Deci, ce înțeleg eu prin asta ? La ce mă refer, când spun asta ?
Când te naști, posezi ceea ce se numește o conștiință pură și acea conștiință pură, sau minte pură, este un tărâm al posibilităților infinite, este un tărâm al corelațiilor infinite... este unul care cuprinde tot ceea ce există, este un tărâm în care totul este deliberat, este un tărâm al creativității, al iubirii, al bucuriei, al interconectivității și al intimității cu universul.
Dar, apoi, ceea ce se întâmplă este că mintea devine condiționată. Și cum anume devine condiționată ?
Ea devine condiționată de către alte minți condiționate, cu care noi ne aflăm în contact: cu părinții noștri, cultura noastră, religia noastră, interacțiunile noastre sociale, istoria noastră, condițiile economice ș.a.m.d. De fapt, fiecare gând pe care-l ai este, în realitate, o „reciclare” a ceea ce ai auzit sau ce ai înțeles și a ceea ce ți-a fost furnizat de către întreaga societate.
Ești condiționat cultural și ești condiționat, desigur, de tot felul de sisteme de gândire, iar acestea comprimă, de fapt, mintea ta infinită într-o minte îngustă. Și, apoi, desigur, prin intermediul minții înguste, creăm ideologii și creăm tot felul de... așa-zise adevăruri, care nu au nici un fundament, în realitate.
Realitatea este cea a minții necondiționate, care deține toate acele calități pe care le-am menționat. Principial, deține toate posibilitățile, deține posibilități infinite. Este tărâmul tău „sursă” și este, de asemenea, tărâmul sursă al întregului univers.
Deci, din clipa în care îți dai seama de asta, imediat ce-ți dai seama de asta poți fi sigur, în proporție de 100%, că gândurile tale nu-ți aparțin. Deci asta include și credințele noastre.
Credințele noastre sunt gânduri pe care le considerăm a fi adevărate.
Deci unele gânduri, unele credințe, sunt restrictive: „nu voi fi niciodată destul de bun”, „nu voi avea niciodată succes”, „nu voi fi niciodată bogat”, „nu voi avea niciodată o relație bună”, „sunt prea urât”, „nu sunt suficient de atrăgător”, „nu sunt suficient de slab” etc.
Nu uita că aceste gânduri nu-ți aparțin, deci, ori de câte ori ai aceste gânduri, ar trebui să te întrebi:
„Oare este adevărat ?”
„Cum de sunt atât de sigur că acest lucru este adevărat ?”
„Oare acest gând mă limitează ?”
„Cum aș putea trece dincolo de această limitare ?”
„Oare cum arată un gând care este mai mobilizator ?”
„Cum pot crea acel gând ?”
Asta te face să pătrunzi în cea mai profundă parte a ființei tale, care nu este decât tăcere. Și, apoi, când gândul se insinuează, spune: „Ăsta nu-mi aparține ! Lasă-l să treacă.”
Observă-ți gândurile cum apar și dispar, ca valurile unui ocean. Tu nu ești reprezentat de valuri, deși devii condiționat de valuri, tu ești însuși atotputernicul ocean. Nu ești numai o picătură din ocean, ci ești oceanul integrat în picătura în sine, iar în adâncurile oceanului se află infinitul, iar tu ești mintea infinită, condiționată de societate și cultură și religie, ca să devii o minte localizată.
În regulă, oare asta nu este suficient pentru a te convinge că gândurile nu-ți aparțin ?
Când pui stăpânire pe gândurile tale, atunci devii derutat de hipnoza condiționării sociale, de hipnoza condiționării culturale. Și, apoi, nu există nici un fel de originalitate în asta, nu există creativitate în asta, nu există iubire în asta.
Totul nu este decât iubire condiționată, așa că te rog, insistent, să înțelegi... că tu ești ființa infinită, că tu ești... universul, care are o experiență în formă umană, dar... experiența umană este condiționată de etichetări, de definiții, de evaluări, de judecăți... de opinii... și de cuvinte pe care le-ai auzit, pe când erai copil.
Și este dificil să te eliberezi din această închisoare, fiindcă, dacă te-ai afla într-o așa-zisă închisoare reală, măcar i-ai putea vedea gratiile.
În această închisoare, care constă din hipnoza condiționării sociale, hipnoza condiționării culturale, te afli într-o închisoare care nu are ziduri și, ca atare, nu-ți dai seama că te afli într-o închisoare și, drept urmare, nu ai nici o dorință de a evada. Dar, dacă ai evada, ai descoperi mintea reală, ai descoperi sinele tău real, ai descoperi cine ești, cu adevărat, și ai fi liber.
Calea către libertate nu înseamnă să pui stăpânire pe gândurile tale, calea către libertate înseamnă să descoperi tărâmul sursă din sinea ta, care este tărâmul sursă al universului.
Deci, îmi place să-l citez pe Rumi, când el spune, când Rumi spune, atât de grozav: „De ce stai în închisoare ? De ce stai în închisoare, când ușa ei este larg deschisă ?”
De ce stai în închisoare, când ușa ei este larg deschisă ? Te rog să nu stai în această închisoare. Pune-ți întrebarea: „Cine sunt eu ?” în mijlocul acestui întreg trafic al gândurilor. Asta este ceea ce Rumi, de asemenea, a spus, într-una dintre poeziile sale: „Cine sunt eu, în mijlocul acestui trafic al gândurilor ?” Iar cel care ești înseamnă un potențial incomensurabil, format din tot ceea ce a fost, tot ceea ce există și tot ceea ce va exista vreodată.
Cine anume ești, nu este ceva integrat în spațiu și timp, ci ești ceva care experimentează spațiul și timpul. Cine anume ești nu poate fi imaginat, dar în absența lui nu poate exista imaginație. Cine anume ești este ceva de neconceput, dar în absența lui nu există gândire și nimic altceva nu poate fi conceput. Cine anume ești nu poate fi perceput, dar, în absența lui, nu există percepție.
Ești realitatea de neconceput, de neimaginat... realitate fundamentală, din care întreg universul își face apariția și dispare. La fel face mintea ta, trupul tău și universul. Acolo este originea ta, nu în timp... nu în timp.
Din nou, ca să-l citez pe Rumi, el a spus: „Asta nu este adevărata realitate. Adevărata realitate se află în spatele cortinei.” Asta nu este adevărata realitate. Asta nu este adevărata realitate, ci adevărata realitate se află în spatele cortinei.
În realitate, nu ne aflăm aici, aceasta este numai umbra noastră, aceasta este numai umbra noastră. „Răsărim rotindu-ne, din neant, spulberând stelele ca pe firele de praf.” Analizează aceste cuvinte „răsărim rotindu-ne, din neant” !
Acesta ești tu, Dumnezeule. Când îți vei percepe frumusețea, vei fi propriul tău idol.
Și, când vei deține acea cunoaștere integrală a sinelui, și când îți vei conștientiza sinele, pe deplin, și când vei deține acea iubire deplină a sinelui, atunci nu va mai exista vreo opreliște în calea a ceea ce poți gândi, a ceea ce poți visa, a ceea ce-ți poți imagina, a ceea ce poți crea, a ceea ce poți deveni.
Dar primul lucru este să nu te lași derutat de hipnoza condiționării sociale, să nu te lași derutat de hipnoza condiționării sociale. Acolo se află lumea, chiar acum, într-un haos total, într-o confuzie deplină, luptând, omorând, ucigând... și totul se face în numele religiei, totul se face în numele lui Dumnezeu sau al unei ideologii oarecare: capitalism, comunism, socialism.
Toate acestea sunt sisteme de gândire, care, de fapt, te împiedică să te cunoști pe tine însuți, iar tu consolidezi aceste sisteme de gândire, gândind că vocile din capul tău îți aparțin.
Vocile din capul tău nu-ți aparțin, ele reprezintă o închisoare, fără ziduri, care a fost creată prin condiționare, prin condiționare culturală, religioasă, socială, istorică și economică. Asta a creat mintea condiționată, asta este ceea ce a creat mintea fragmentată, iar acea minte fragmentată te împiedică să te cunoști pe tine însuți.
Te rog să te gândești la asta și să ajungi în acel loc... în care există o liniște infinită, o existență infinită, o creativitate infinită, o iubire infinită, o bucurie infinită și o înțelegere... infinită, a faptului că sinele tău real nu este integrat în spațiu și timp, că sinele tău real este... nesfârșit, etern... non-localizat... infinit. Și... acesta ne este... acesta ne este locul.
Putem exista în lume, fără a-i aparține, dacă ne înțelegem natura sinelui real. Deci... libertatea se află la îndemâna ta, chiar acum. Se află la un gând depărtare... sau poate c-ar trebui să spun „la mai puțin de un gând depărtare”, în tărâmul tăcerii infinite, care înseamnă, de asemenea, un dinamism infinit.
Deci sper că asta are sens pentru tine și sper că nu poți fi încarcerat... de gânduri... care nu-ți aparțin și care, de fapt, nu ți-au aparținut niciodată.
Vizionare Plăcută !
Link 1
Link 2
Linkuri alternative : AICI 1 și AICI 2
Distribuie dacă crezi că poate fi util și pentru semenii tăi !
Cu Lumină în Pace și Iubire !
Paul Marian PolMar
