Trăim într-o lume dominată de instincte care sunt supuse de bine de rău
creierului și minții. Nu am fost învățați să apreciem pe cei care spun și
cred că este important ceea ce simți în detrimentul rațiunii reci. Cei
care sunt marii gânditori sau oamenii de știință sunt foarte apreciați în vreme ce poeții sau artiștii sunt de cele mai multe ori marginalizați și mai rău, sunt uneori muritori de foame.
Cei care au mers pe calea rațiunii și au făcut tot ce au știut ca să ajungă cât mai sus, sunt considerați modele demne de urmat, iar mintea suprafolosită este considerată singura cale spre succes. Toți ați fost învățați că acela este drumul corect și nu contează că omul de succes a ajuns acolo călcând peste alți oameni, fără să se uite ce suferințe le provoacă, fără să îi pese deloc de cei care au fost dați la o parte fără scrupule.
Într-o societate ca aceasta bazată pe goana fără sfârșit după averi materiale, sensibilitatea sufletească este considerată o slăbiciune, ceva ce trebuie înfrânt, ascuns ca un defect, pentru ca să ajungi pe culmile succesului. Cu un suflet bun nu ajungi prea departe, pentru că nimeni nu te va aprecia, dimpotrivă vei fi disprețuit și uneori redus la tăcere. Dacă ești artist și vrei să oferi lumii din frumusețea sufletului tău, vei fi considerat ca un pierde-vreme și vei fi mereu sărac material și în nici un caz nu vei fi dat ca exemplu de reușită în viață.
Aproape orice părinte își va descuraja copilul să o ia pe calea afirmării artistice, mai curând îl vor încuraja să facă științe exacte sau vreun sport. Asta e lumea în care trăim cu toții, o lume dominată la maxim de minte, o lume care a uitat să simtă, să iubească, să pună bazele vieții pe inimă. Dar efectele unei vieți bazate exclusiv pe minte sunt dezastruoase ... o societate fără inimă care permite toate atrocitățile, toate nedreptățile, este o lume plină de durere.
Acum e vremea să schimbăm această percepție greșită asupra scopului real al existenței. Nu am venit aici să trăim ca niște roboți, ca niște mașinării fără suflet. Noi suntem în primul rând ființe simțitoare, niște ființe centrate pe inimă. Noi așa am fost creați și orice percepție care afirmă contrariul nu este decât o iluzie, un joc înșelător de oglinzi.
Fără iubire noi nici măcar nu ne putem numi ființe, suntem mai jos decât orice există în Creație. Este vremea să ne reorientăm spre iubirea care ne definește, care ne leagă, care ne transformă în ceea ce suntem de fapt: niște ființe de lumină.
Namaste!
L.NADA
În fiecare seară la ora 21 vă aștept la meditații.
Cei care au mers pe calea rațiunii și au făcut tot ce au știut ca să ajungă cât mai sus, sunt considerați modele demne de urmat, iar mintea suprafolosită este considerată singura cale spre succes. Toți ați fost învățați că acela este drumul corect și nu contează că omul de succes a ajuns acolo călcând peste alți oameni, fără să se uite ce suferințe le provoacă, fără să îi pese deloc de cei care au fost dați la o parte fără scrupule.
Într-o societate ca aceasta bazată pe goana fără sfârșit după averi materiale, sensibilitatea sufletească este considerată o slăbiciune, ceva ce trebuie înfrânt, ascuns ca un defect, pentru ca să ajungi pe culmile succesului. Cu un suflet bun nu ajungi prea departe, pentru că nimeni nu te va aprecia, dimpotrivă vei fi disprețuit și uneori redus la tăcere. Dacă ești artist și vrei să oferi lumii din frumusețea sufletului tău, vei fi considerat ca un pierde-vreme și vei fi mereu sărac material și în nici un caz nu vei fi dat ca exemplu de reușită în viață.
Aproape orice părinte își va descuraja copilul să o ia pe calea afirmării artistice, mai curând îl vor încuraja să facă științe exacte sau vreun sport. Asta e lumea în care trăim cu toții, o lume dominată la maxim de minte, o lume care a uitat să simtă, să iubească, să pună bazele vieții pe inimă. Dar efectele unei vieți bazate exclusiv pe minte sunt dezastruoase ... o societate fără inimă care permite toate atrocitățile, toate nedreptățile, este o lume plină de durere.
Acum e vremea să schimbăm această percepție greșită asupra scopului real al existenței. Nu am venit aici să trăim ca niște roboți, ca niște mașinării fără suflet. Noi suntem în primul rând ființe simțitoare, niște ființe centrate pe inimă. Noi așa am fost creați și orice percepție care afirmă contrariul nu este decât o iluzie, un joc înșelător de oglinzi.
Fără iubire noi nici măcar nu ne putem numi ființe, suntem mai jos decât orice există în Creație. Este vremea să ne reorientăm spre iubirea care ne definește, care ne leagă, care ne transformă în ceea ce suntem de fapt: niște ființe de lumină.
Namaste!
L.NADA
În fiecare seară la ora 21 vă aștept la meditații.
Cu Lumină în Pace și Iubire !
Sursa : http://familiacelesta2014.blogspot.ro/2014/07/minte-sau-inima.html