În urma supraviețuirii atacului unei rase extraterestre, Pământul se pregătește pentru bătălia ce va decide soarta rasei umane. Supraviețuirea acesteia depinde de descoperirea unui geniu militar care să conducă Flota Internațională spre o victorie care va pune capăt, o dată pentru totdeauna, amenințării intergalactice.
Andrew “Ender” Wiggin pare a fi cel ales! Un geniu timid, un maestru în strategie și tactică militară, un paria pentru societate (n.r. folosit sub forma figurativă) și, în același timp, un copil de doar șase ani. Copilăria acestuia se termină atunci când Flota Internațională îl recrutează pentru a-l antrena să devină comandantul de care au nevoie.
Având atât capacitatea de a empatiza cu inamicul și de a-l înțelege, cât și pe cea de a-l distruge, Ender reușește să iasă învingător în orice situație dificilă și în orice simulare de război în care este implicat. Dar toată presiunea și singurătatea îl pot doborî înainte de adevărata bătălie!
Despre Ender’s Game
Scenariul din Ender’s Game este bazat pe romanul omonim, scris de Orson Scott Card și publicat în anul 1985. Romanul a reușit rapid să se impună în topurile celor mai bune cărți SF, care au ca tematică strategia și tactica militară, fiind desemnat câștigătorul premiilor Nebula și Hugo în 1985, respectiv 1986.
Sequel-ul romanului, intitulat Speaker for the Dead, a reușit să atingă aceeași performanță un an mai târziu, transformându-l pe Orson Scott Card în singurul scriitor care a câștigat în doi ani consecutivi cele mai importante premii acordate pentru literatura SF și Fantasy.
În prezent, seria cărților despre universul lui Ender a ajuns la numărul 13, dar dintre care pot spune că romanele Ender’s Game, Speaker for the Dead, Xenocide și Children of the Mind sunt cele care reprezintă centrul acestui univers, restul fiind mijloace de a explora mai în detaliu acest viitor SF foarte îndepărtat.
Poți cumpăra cartea Jocul lui Ender de la Editura Nemira sau de pe Elefant.ro!
Acțiunea este plasată într-un viitor, în care rasa umană și Pământul nu sunt distruse de războaie interstatale, în care pacea domină la nivel mondial datorită amenințării “invaziei Formice“. O pace care a pus capăt posibilității unui război nuclear, o pace care a introdus politica familiei cu maxim doi copii, o pace care este asigurată de Flota Internațională, o divizie a armatei care are ca principal obiectiv prevenirea și îndepărtarea războaielor cu rasa Formică (o rasă extraterestră, dintr-o altă galaxie, care ca și fizionomie se aseamănă cu furnicile).
Jocul lui Ender se axează pe câteva idei importante și de actualitate, cum ar fi rolul de lider, dezvoltarea unei persoane pentru a fi lider, echilibrul dintre bine și rău, dintre echitate și egalitate sau justificarea războiului.
Andrew “Ender” Wiggin nu este singurul copil care este recrutat de Flota Internațională pentru a fi antrenat în Școala de Bătălie; alături de el există şi alte zeci, sau sute, de tineri care dau dovadă de calitățile necesare unui lider în cazul unui război ce pare a fi iminent. Un tânăr timid, Andrew este batjocorit de colegii săi deoarece este al treilea copil al familiei, într-o lume în care acest lucru este o excepție acordată de Guvern în situații cu totul speciale.
Un copil care nu s-ar fi născut, dacă fratele și sora sa nu ar fi prezentat de la o vârstă fragedă calitățile pe care Flota Internațională le caută la recruții săi. Dar Ender poartă o mare povară, el trebuie să reușească acolo unde fratele și sora sa au eșuat, să absolve această școală militară și să devină comandantul de care au nevoie cu toții. Un lucru care este posibil, în ciuda vârstei fragede, datorită echilibrului dintre personalitățile fraților săi – de a empatiza cu dușmanul și de a-l distruge.
Este o poveste complexă, cu personaje complexe, axată foarte mult pe dezvoltarea personalității umane și pe depășirea tuturor obstacolelor, inclusiv a limitelor umane. O poveste ce de mult timp este așteptată să fie prezentată pe marile ecrane, așteptare ce a luat sfârșit în această toamnă.
Voi spune de la început că Ender’s Game este un roman foarte greu de adaptat pentru domeniul cinematografiei, datorită axei psihologice și a timpului pe care se bazează. Este foarte dificilă redarea trăirilor interioare cu care se confruntă personajele, astfel încât spectatorul să poată înțelege pe deplin că nu urmărește un alt film despre o invazie extraterestră.
O poveste pe care studio-urile americane ar fi vrut s-o prezinte cu actori trecuți de perioada adolescenței, lucru neacceptat de autorul ei, Orson Scott Card. De aceea a fost nevoie de așteptarea unei generații excelente de actori tineri, așa cum este cea din care fac parte cei aflați în distribuția filmului: Asa Butterfield, Hailee Steinfeld și Abigail Breslin.
O altă schimbare semnificativă a scenariului față de roman este cea a prezenței reduse pe ecrane a două dintre personajele cheie din viața lui Ender – sora sa Valentine și fratele său Peter. Rolul acestora în dezvoltarea personalității lui Ender pare a fi foarte diminuat, filmul rezumându-se doar la prezentarea motivelor pentru care cei doi au eșuat acolo unde Ender a reușit (compasiunea, respectiv impulsurile violente). O alegere care poate fi privită ca un lucru bun datorită limitei de timp a unui film și dificultății de a prezenta influențele pe care cei trei frați le au unul asupra celuilalt.
Cu toate acestea, este de apreciat interpretarea oferită de Abigail Breslin în rolul surorii lui Ender, Valentine. Prin puținele scene oferite, aceasta reușește să redea acea legătură magică, plină de compasiune, care există între personajul ei și fratele acestuia mai mic. O actriță foarte tânără care a fost nominalizată la Premiile Oscar pentru “Cea mai bună actriță într-un rol secundar” datorită filmului Little Miss Sunshine (2006) și care a mai impresionat publicul în drama My Sister’s Keeper (2009).
Și Hailee Steinfeld trebuie menționată pentru modul în care o aduce la viață pe Petra Arkanian, una dintre puținele fete recrutate și unul dintre puținii prieteni ai lui Ender de la Școala de Bătălie. O actriță de asemenea tânără, care a reușit să primească, la rândul ei, o nominalizare la Premiile Oscar pentru “Cea mai bună actriță într-un rol secundar” datorită filmului True Grit (2010).
O altă modificare a adaptării este dată de fizionomia celui mai periculos adversar al lui Ender, Bonzo Madrid, liderul armatei Salamandra, care este interpretat de Moises Arias. Cei care l-au văzut pe Moises Arias știu că acesta nu este înalt sau solid, așa cum este descris Bonzo de Orson Scott Card, dar acesta compensează prin interpretare, inspirând sângele latin al personajului și teamă adversarilor săi, așa cum și l-a imaginat și scriitorul pe Bonzo atunci când l-a descris.
Colonelul Graff, directorul Școlii de Bătălie, care-l ține sub o strictă observație pe Ender, este interpretat de Harrison Ford. Personajul acestuia trebuie să-l manipuleze pe tânărul recrut, oferindu-i compasiunea sa la început, iar apoi întorcându-i pe toți ceilalți împotriva lui pentru ca acesta să poată atinge adevăratul său potențial. Un personaj care se bazează pe acești copii recrutați să câștige războiul, deoarece mintea lor funcţionează la o viteză mai mare decât a unui adult, putând îngloba numeroase informaţii şi diverse tehnologii fără a se bloca.
Ultima schimbare în rândul personajelor îl privește pe maiorul Anderson, a cărui datorie este de a asigura siguranța copiilor, atât din punct de vedere fizic, cât și psihic. Dacă acesta este un bărbat în carte, în filmul Jocul lui Ender actrița Viola Davis interpretează acest rol, opunându-se deciziilor luate de Colonelul Graff cu aceeași grijă și frică descrise în urmă cu 30 de ani când a fost scrisă povestea.
Din punct de vedere al efectelor speciale, acestea par a fi ireproșabile. Deși majoritatea luptelor de la Școala de Bătălie lipsesc din film, cele reproduse au fost realizate cu detaliile precizate de Orson Scott Card. În roman nu este descrisă sala în care au loc antrenamentele și luptele în gravitație 0, regizorului Gavin Hood revenindu-i o sarcină dificilă de a proiecta un loc atât de important din universul lui Ender.
Produsul final seamănă cu un cub Rubik din sticlă, ceea ce-i conferă o viziune futuristă acestei școli și, în același timp, realităţii dure în care tinerii cadeți se antrenează pentru a deveni ceea ce umanitatea are nevoie. Aceste imagini împreună cu cele în care dronele sunt comandate de la distanță în spațiu “obligă” spectatorul să aleagă vizionarea filmul Ender’s Game în cinematografele IMAX.
De asemenea, jocurile video din poveste sunt realizate foarte bine, deși apar mult mai puțin decât sunt descrise în carte. Aceste jocuri, pe care recruții le pot testa în timpul lor liber pe ceea ce acum numim tablete, au ca scop dezvoltarea abilității de a găsi soluții inovatoare la situații imprevizibile și de a-i pune să se confrunte cu propria frustrare.
În ceea ce privește coloana sonoră, pot spune că nu mi-a atras atenția în prima jumătate din film, aceasta fiind aproape inexistentă. Dar, în cea de-a doua parte a filmului, munca celor de la Hi-Finesse și a lui Steve Jablonsky aduce la viață acest viitor futurist, oferindu-i spectatorului posibilitatea de a trăi luptele în care este implicat Ender.
Ender’s Game reprezintă un pas modest, dar sigur, pentru a crea din universul lui Ender o nouă franciză lungă și de succes în cinematografia Hollywoodiană contemporană! Este un film căruia i-a lipsit acea tentă de “darkness” pentru a deveni o referință a genului, dar care poate constitui o piatră de temelie pentru o nou generație de eroi.
Linkul MyPc îți permite să-l vezi când ai timp, acasă.
Cu Lumină în Pace și Iubire !
Sursa : http://amdoar18ani.ro/enders-game-2013-jocul-lui-ender/
