RIDICAREA VĂLULUI (2011)
Obama and the Failure of Capitalist Democracy
(Obama şi eşecul democraţiei capitaliste)
Bun găsit dragilor,
"Lifting the Veil este un film apărut cu mare întârziere, care expune puternic şi definitiv, ipocrizia mortală a politicii interne şi externe a SUA, în secolul XXI, chiar dacă imprimă spectatorului un sentiment al urgenţei extreme şi al unei speranţe actuale, de a determina schimbări sistemice reale, în timpul care i-a mai rămas la dispoziţie omenirii, pe această planetă. Priviţi acest film !"
"The Black Commentator"
Ultima creaţie Metanoia şi Scott Noble, Lifting the Veil,
subintitulat "Barack Obama şi eşecul democraţiei capitaliste", este un
film din 2011, care explorează rolul istoric al Partidului Democrat, de
"cimitir al mişcărilor sociale", masiva influenţă a mediului
financiar-corporatist asupra procesului electoral, absurdele diferenţe
de avere din SUA, continuitatea şi chiar escaladarea politicilor
neo-conservatoare sub administraţia Obama, insuficienta influenţă a
procesului votării, privit ca o cale de reformare socială şi diferite
concepţii privind însăşi "democraţia".
Aşa cum avertizează încă de la început, documentarul conţine interviuri
originale cu personalităţi ca Noam Chomsky, Michael Parenti, Michael
Albert, John Stauber (PR Watch), Sharon Smith (istoric), William I.
Robinson (editor, Critical Globalization Studies), Morris Berman
(scriitor, Dark Ages America) şi faimosul membru al partidului
"Panterelor Negre", Larry Pinkney.
În acelaşi sens, sunt incluse inspirat în scenariu interviuri sau
prezentări neoriginale, ale unei alte suite de personalităţi: Michael
Hudson, Paul Craig Roberts, Ted Rall, Richard Wolff, Glen Ford, Lewis
Black, Glenn Greenwald, George Carlin, Gerald Celente, Chris Hedges,
John Pilger, Bernie Sanders, Sheldon Wollin și Martin Luther King.
În ceva mai puţin de două ore, documentaristul Scott Noble eviscerează
mitul "visului american", lăsând la vedere rânjetul scheletic al
lăcomiei iresponsabile pe care s-a fundamentat în timp, prin intermediul
uneia dintre cele mai bune compilaţii pe care am văzut-o până acum, ce
demască corupţia care a demolat comunitatea americană şi a ruinat
vieţile a miliarde de oameni de pe întreg globul.
Filmul "ridică vălul" minciunii, înscriind, fără îndoială, o
contribuţie majoră în lista documentarelor politice, având meritul de a
permite oricui să tragă concluzii juste, plecând de la neiniţiaţi şi
până la cunoscătorii intimităţii structurale a guvernării americane,
acoperind toate problemele abordate, clar şi succint, cu o nuanţă de
umor amar uneori, începând de la deschiderea firului narativ şi
terminând cu tulburătorul discurs, conclusiv, al curajosului
corespondent de război, Chris Hedges.
Ca o palmă dată comodităţii multora dintre noi, voi face eu însumi o
dezvăluire, pentru fidelii blogului care nu au realizat, poate, cine se
ascunde în spatele unei denumiri pretenţioase "Metanoia" şi a titlului
de regizor, al lui Scott Noble şi o voi face citând propriile sale
cuvinte:
"Este un film pe care l-am încropit în timpul meu liber, din ultima
lună. L-am denumit 'Ridicarea vălului' sau 'Barack Obama şi eşecul
democraţiei capitaliste'.
Titlul este traducerea literală a cuvântului 'apocalipsă' (revelaţie).
Nu sunt tocmai un partizan al profeţiilor mistice, dar îmi place ideea
unei 'treziri globale', ca un concept opus celui de conflagraţie
globală.
Am avut intenţia iniţială de a-l realiza ca pe un scurt-metraj, dar
crimele administraţiei Obama sunt atât de vaste, încât m-am decis să-i
acord un cadru de lungime completă.
Filmul este în parte documentar, în parte divertisment informaţional
video-muzical şi include atât interviuri originale cât şi altele mai
vechi. Nu face parte din seria mea 'oficială' de documentare, aşa că am
creat o nouă secţiune pe website intitulată 'compilaţii".
Cu alte cuvinte, deşi nu ştiu dacă mai e necesar să subliniez, Scott
Noble nu este decât un amator genial, care-şi dedică timpul liber,
"trezirii globale", confirmând ceea ce am afirmat în articolul trecut,
că adevărata informaţie a existat dintotdeauna şi singurul obstacol
care i-a împiedicat pe unii s-o perceapă, nu a fost decât propria lor
comoditate, ce i-a determinat să lase mass media corporatistă să
"gândească" în locul lor.
Documentarul dă, de asemenea, un răspuns competent şi mai mult decât
cuprinzător, comentariului făcut de cineva pe blog, care nu vedea drept
cadru potrivit unei "economii a fericirii" decât "bunul şi bătrânul
comunism" şi căruia i-am răspuns, pe scurt, că noţiunea este lipsită de
sens, în cazul unei societăţi echitabile - neapărat necesară
supravieţuirii rasei umane - despuiată însă de ideologia marxistă.
În aceeaşi ordine de idei, filmul demontează un alt concept ideologic
găunos, a cărui simplă menţionare iresponsabilă - fiindcă e prezent în
vocabularul tuturor - îmi provoacă deja alergie: "democraţie".
Nu voi relua argumentaţia pe care am dezvoltat-o în alte articole
postate, ci voi lăsa de această dată filmul să vorbească în locul meu,
fiindcă reuşeşte să demonstreze cu o claritate incontestabilă,
absurditatea conceptului în sine.
Fiindcă nimic nu este nou sub soare, în conspiraţiile murdare ale
ocultei mondiale, gândindu-ne la recenta "Lege Patriotică" a
criminalului stupid Bush şi fiindcă am pomenit numele lui Larry
Pinkney, trebuie amintită persecutarea sa de către FBI, în era
COINTELPRO, pentru credinţa sa nestrămutată, că toate rasele ar trebui
să se unească în lupta contra claselor conducătoare.
Dosarul său FBI, menţiona:
"Pinkney este potenţial periculos, datorită abilităţii sale demonstrate
de a unifica negrii şi albii. Asociaţii săi sunt negri, albi şi
chinezi. Trebuie acordată o atenţie specială neutralizării sale."
El a sfârşit în închisoare, în baza unor acuzaţii false şi rămâne
singurul american care şi-a susţinut singur cauza, cu mare succes, în
faţa ONU, folosindu-se de prevederile Pactului Internaţional privind
Drepturile Civile şi Politice.
COINTELPRO a fost un acronim pentru Counter Intelligence Program
(Program de Contra Spionaj) definind o serie de operaţiuni sub
acoperire, adesea ilegale, ale FBI, desfăşurate în perioada 1956-1971,
ce cuprindeau supravegheri, infiltrări, discreditări şi blocări ale
organizaţiilor politice incomode interne, ce fuseseră iniţiate printr-o
directivă personală a lui J. Edgar Hoover, care prevedea expres:
"expunere, perturbare, dezinformare, discreditare sau, în ultimă
instanţă, neutralizarea activităţilor acestor mişcări şi a liderilor
lor".
Tacticile COINTELPRO au inclus mai concret: discreditarea ţintelor prin
acţiuni de război psihologic, plantarea de rapoarte false în mass
media, bârfe răspândite prin scrisori false, hărţuiri, încarcerări
ilegale, violenţă şi asasinate.
Deşi programul s-a desfăşurat în perioada menţionată, FBI a condus
acţiuni sub acoperire împotriva organizaţiilor politice interne, încă
de la înfiinţarea sa din 1908, motivaţia invocată făcând cinste
limbajului forestier cretin cu care sunteţi deja familiarizaţi:
"protejarea securităţii naţionale (prin lichidarea naţiunii însăşi,
dacă altfel nu se poate), prevenirea violenţei şi menţinerea ordinii
politice şi sociale existente".
Înregistrările FBI, demonstrează în ţara "libertăţii absolute", cum
încă o mai percep mulţi naivi, că 85% din resursele COINTELPRO au fost
direcţionate contra organizaţiilor comuniste, socialiste, mişcărilor
pentru drepturi civile, grupurilor naţionaliste ale oamenilor de
culoare, organizaţiilor studenţeşti de stânga, tuturor grupurilor ce
protestau contra războiului, mişcărilor de emancipare a femeii,
grupurilor ce militau pentru independenţa Puerto Rico, Irlandei sau
Cubei ş.a., doar 15% fiind destinate unor organizaţii cu adevărat
subversive, precum Ku Klux Klan.
Filmul poate fi considerat că şi-a atins ţelul asumat, revelând
sistematic viclenia politică, demonstrată în procesul electoral,
discursurile insipide ale lui Obama subliniind, dacă mai aveaţi cumva
dubii, că aceşti nemernici cunosc cu exactitate problemele care ne dor:
energii regenerabile, "criza" alimentară mondială, pace,
re-reglementarea domeniului bancar etc. şi că, o dată aleşi, nu fac
decât să ne sfideze de la înălţimea poziţiei proaspăt obţinute.
În 2008, priveam uimit lumea din jur, care se entuziasma de succesul
acestei mascote de culoare, fără să-i remarce impostura ce era
evidenţiată destul de clar:
- cu o avere declarată de 1,3 milioane de dolari, Obama nu putea fi în
nici un caz "negru", culoarea tegumentului său fiind o simplă eroare a
naturii, fiindcă nu văd cum ar fi putut fi el la curent cu suferinţele
populaţiei de culoare;
- numele vehiculate ca aparţinând anturajului său intim de campanie,
cuprindeau şi un personaj la fel de sinistru ca Henry Kissinger, pe
Zbigniew Kazimierz Brzezinski, un mason de frunte, membru de vârf al
Round Table Network şi, deci, implicit, al: Council of Foreign Relations
(CFR), Bilderberg Group (BG), Royal Institute of International Affairs
(RIIA), The Club of Rome şi The Trilateral Commission (TC), plus multe
alte personaje aparţinând finanţei mondiale (mai bine zis cercurilor
sioniste), ce se dovediseră a fi artizanii crizei mondiale.
În plus, ca şi în cazul lui George Bush Sr., analiza mediului în care
activase anterior propulsării pe post de "morcov populist" destinat
menţinerii entuziasmului "măgăruşului electoral", în Business
International Corporation, ar fi trebuit să ridice multe semne de
întrebare chiar şi unui neavizat.
Business International Corporation (BI), fondată în 1953 de Eldridge
Haynes şi fiul său Elliott Haynes, avea drept scop declarat asistarea
marilor corporaţii transnaţionale, în afacerile efectuate peste hotare,
prin birourile regionale de la Viena (pentru Europa de Est şi URSS) şi
Hong Kong (pentru zona Asia-Pacific) sau prin birourile deschise în
ţări unice, cheie, ca cele din Roma sau Tokyo ş.a.m.d.
În 1986, Business International a fost achiziţionată de The Economist
Group din Londra şi a fuzionat, într-un final, cu The Economist
Intelligence Unit, devenind în timp principala sursă de informaţii în
afacerismul global, având funcţii de cercetare şi consiliere, chiar şi
la nivel guvernamental.
Dar lucrul cel mai important şi definitoriu, în afară de esenţa sa
corporatistă, este identificarea organizaţiei încă din 1977 ca fiind o
firmă de acoperire a CIA, fapt relatat într-un articol din New York
Times, în care co-fondatorul companiei a recunoscut că "Eldridge Haynes a
furnizat acoperire pentru cel puţin patru ofiţeri operativi ai CIA",
dovezi suplimentare fiind furnizate de articolul din Lobster Magazine,
din 1987.
Să fim uimiţi oare ?
Desigur că da, dacă uităm exemplul ilustru al unui predecesor al său,
George Bush Sr., fiul fascistului Prescott Bush, care este nominalizat
într-un raport al aceluiaşi J. Edgar Hoover, ca fiind ofiţer operativ
CIA încă de la absolvirea facultăţii şi nu din 1976, când a fost numit
director; mai mult decât atât, ca "patron" al unei corporaţii
petroliere fantomă, proprietatea CIA, Zapata Petroleum, a fost implicat
în finanţarea şi organizarea asasinării lui John F. Kennedy, împreună
cu "Tricky Dick", Richard Nixon.
George Bush Sr. este şi deţinătorul unui record personal absolut, chiar
dacă nu este recunoscut oficial: trei mandate prezidenţiale, fiindcă
forma avansată de Alzheimer de care suferea Ronald Reagan şi care a
fost ascunsă marelui public, l-a transformat pe vicepreşedintele său în
conducătorul efectiv al ţării.
Ar fi eronat să presupunem, că trecutul asasin este o garanţie a
succesului electoral, în campaniile prezidenţiale desfăşurate în
imperiul-zombi, cum plastic este denumit de Ted Rall ?
Vă las vouă plăcerea răspunsului şi, în timp ce meditaţi, poate vă veţi
vindeca definitiv de iluzia "realităţii" procesului electoral, într-o
cursă în care sunt implicate jocuri de miliarde de dolari şi care nu
pot fi lăsate la bunul plac al unor partide de faţadă sau al unui
electorat mai mult sau mai puţin placid, filmul venind, de altfel, cu o
sugestie vizuală puternică, ce indică destinaţia finală a buletinelor
de vot: nu comisia de numărare, ci tocătorul.
Nu este cazul, însă, să vă judecaţi prea aspru, fiindcă în marea
bufonerie a "alegerilor" aveţi privilegiul de a fi colegii unor nume
ilustre, pe care le veţi recunoaşte pe ecran, susţinând acea tâmpenie
corporatistă a responsabilităţii procesului de votare: Leonardo
DiCaprio, Will Smith, Harrison Ford.
Procesul de anihilare prin absorbţie a mişcărilor populiste americane,
de către Partidul Democrat, arată din nou lipsa de imaginaţie a ocultei
mondiale, care aplică la infinit aceleaşi procedee, ce s-au dovedit a
fi eficiente, corespondentul autohton fiind ilustrat de carierele
politice ale unor nulităţi ca Ciorbea sau Mitrea, ridicaţi din
rândurile mişcării sindicale.
Un documentar atât de pertinent, ca cel de faţă, este un cert pas
înainte, pe drumul eliberării de tirania statală - o abstracţiune
lipsită de conţinut, ce ascunde puterea nobiliar-corporatistă reală -
drum ce ne va conduce poate, cât de curând, la o societate ideală, în
care nici nu ar trebui să mai existe graniţe politice, ci poate doar
unele virtuale, necesare definirii şi prezervării identităţii
cultural-naţionale, fiindcă ar trebui să recunoaştem onest, că
populaţia acestei planete a supravieţuit scurgerii inexorabile a
timpului, nu prin omogenitate, ci prin diversitate rasială.
"Noble este creatorul strălucit al noii generaţii de filme - analiză
incisivă, imagine şi muzică captivantă, reportaj independent şi
neînfricat şi cumularea celor mai bune informaţii existente, într-un
film gratuit, puternic şi educaţional - totul pe baza unui buget
insignifiant. Filmul său educă şi informează, ajutând la clădirea
mişcărilor necesare unor schimbări reale şi radicale. Filmul lui Noble
este dedicat democraţiei, aprinzând flăcările unei revoluţii populare,
non-violente."
John Stauber, Fondator al PR Watch
Se poate vedea și AICI = Link 1 și AICI = Link 2 .
Cu Lumină în Pace și Iubire !
Paul Marian PolMar
SURSE: Blogul Dezvăluiri! http://antiiluzii.blogspot.com/
Mulțumim Marian pentru încă un articol de excepție și un documentar tradus deosebit de revelator. Mulțumim că exiști! și
http://fymaaa.blogspot.com.es/2011/08/ridicarea-valului-24082011.html
