astăzi, ultima parte a acestui material relativ nou, de anul trecut, cu invitați și păreri deosebite, nu toate noi, ne confirmă multe presupuneri, ne aduce completări și ne stimulează imaginația.
Imaginați-vă o lume în care toată lumea se manifestă din inima lor la crearea perfectă care este în interiorul fiecăruia dintre noi. Imaginați-vă o lume în care abundența, pacea interioară, longevitatea și relațiile iubitoare abundă. Imaginează, vizualizează,..., creează.
Gândurile (mintea) și emoțiile (sufletul) sunt alte două minunate componente ale ansamblului ființei umane (alături de corp și spirit).
Există două abordări ale legăturii gând-emoție. Prima : emoția reprezintă răspunsul fiziologic al corpului fizic la acțiunea gândului. A doua : emoția apare "de la sine", în mod necontrolat, influențând corpul, și abia apoi apar gânduri care să explice, să dea interpretări apariției ei. Deși par opuse, ambele sunt adevărate – depinde doar din ce punct de vedere privești lucrurile.
Ce a apărut mai întâi ? Gândul sau emoția ?
Evident, un răspuns care să "împace" pe toată lumea ar fi : ambele au apărut în același timp. Au o apariție simultană, dar ar putea exista un anumit decalaj în a le percepe în interior, diferit de la o persoana la alta. Unii percep mai întâi gândul care le declanșează o emoție, alții invers. În general, când e vorba de lucruri deja cunoscute se aplică primul caz, iar când apar situații despre care mintea noastră nu are încă informații se aplică al doilea caz. Și vom analiza pe rând cele doua situații :
Prima situație : îți apare în minte (creier) imaginea unei anumite persoane cunoscute (de îndată ce te gândești la cineva îți apare în minte imaginea sa, mai clar sau mai vag). Imediat corpul reacționează într-un anumit fel și "provoacă" o emoție pe care o simți într-o anume parte a sa. Depinzând de ceea ce crezi despre acea persoana vei simți în interior diferite emoții : fie frica, ura, închidere, resentiment ș.a. (care se simt într-un anume fel, ca și cum te-ai "strânge" în interior, chiar agitație), fie iubire, deschidere, bunătate, apreciere, respect, înțelegere ș.a.(care se simt în alt fel, ca o "dilatare" mergând până la o profundă liniște interioară).
A doua situație : ți se întâmplă ceva cu totul nou și neașteptat. Ești lovit de o emoție – te simți parcă stăpânit de o energie care te împinge cu totul într-o direcție, și nu i te poți împotrivi. Mintea începe să caute informații sau soluții și e posibil să nu le găsească pe loc, pentru a echilibra balanța. Emoțiile se liniștesc abia în momentul în care mintea reușește să integreze experiența, găsind o explicație satisfăcătoare pentru ea.
Se spune că întotdeauna e bine să faci nu ceea ce gândești, ci ceea ce simți. Dar pentru a ajunge să simți corect, să discerni cu adevărat emoția și rolul său, e nevoie de inteligență emoțională.
Inteligența Emoțională reprezintă capacitatea de a percepe și înțelege propriile emoții și stări interioare și, prin empatie, emoțiile și stările interioare ale altora. Ea cuprinde, de asemenea, și capacitatea de a armoniza instincte, gânduri, emoții pentru a le face să conlucreze eficient în interiorul propriei ființe în scopul realizării obiectivelor propuse.
"Emoțiile reprezintă energiile care te pun în mișcare. Acea energie în mișcare este energia subtilă și forța vitală, cele care-ți permit să fii ceea ce ești, de fapt."
*(Te rog răbdare la vizionare, închide întâi publicitatea)*
Se poate vedea și AICI=link 1, AICI=link 2 și AICI=link 3.
Cu Lumină în Pace și Iubire !
Paul Marian PolMar
Sursa : http://www.succesulpersonal.ro/sp/index.php?p=sanatate&art=46
