Secretul manuscriselor de la Marea Moartă

 In primavara anului 1948, posturile de radio si presa din lumea intreaga anuntau descoperirea unor stravechi manuscrise  in cateva pesteri din desertul Iudeii, nu departe de tarmul de nord –  vest al Marii Moarte. Era vorba de manuscrise religioase, texte in parte  cu caracter canonic dar si multe apocrife. Mass – media de atunci, dar  si numerosi oameni de stiinta aratau ca este cea mai importanta  descoperire de acest fel din ultima suta de ani, de la descoperirea in  1844 si 1859, a tezaurului de manuscrise aflat la manastirea Sf.  Ecaterina de pe muntele Sinai. Biblioteca manastirii constituie una  dintre cele mai bogate colectii monastice de manuscrise din lume. In  1844 a fost vizitata de teologul  protestant german Konstantin Tischendorf, unul dintre intemeietorii  paleografiei biblice, care a ramas ingrozit de cele vazute: unii  calugari foloseau foile de pergament pentru a-si inveli borcanele cu  dulceata si conserve. In lazile de gunoi paleograful german gasise peste  o suta de pergamente care urmau sa fie aruncate in foc. Rasfoindu-le  avu surpriza sa dea peste adevarate comori bibliografice, intre altele  poate cel mai vechi manuscris grecesc al Bibliei, datand din secolul al  IV-lea si care ulterior a primit numele de Codex Sinaiticus – valoarea sa stiintifica nu e cu nimic mai prejos decat a celebrului Codex Vaticanus – de altfel, cele doua manuscrise dateaza cam din aceeasi perioada.