miercuri, 18 februarie 2015

Arta de a suferi: de la omidă la fluture

       Ai văzut vreodată o omidă care luptă să se elibereze dintr-un cocon ?  Ea muncește din greu ca să iasă la suprafață sub forma unui fluture... să învețe să-și deschidă aripile și să zboare. Pentru unii poate fi aproape sfâșietor să privească acest proces, și oamenii au fost cunoscuți pentru a da o mână de ajutor, din când în când, încercând să pună capăt aparentei suferințe și neajutorări a bietei omide.
   Însă oricine ajută o omidă să iasă din coconul său, din păcate, descoperă o suferință mai profundă decât înainte, când ființa pe care au vrut sa o elibereze nu poate supraviețui, și ceea ce vine pe lume nu mai este omida, și nici fluture. Nepregătită pentru a pluti și incapabilă de a zbura, ea moare repede după. 

    Natura ne învață că fiecare fluture potențial are nevoie de cocon pentru a-și consolida aripile, și până când coconul nu se sparge din interior, aripile sale nu sunt încă suficient de puternice pentru zbor. Orice ajutor extern doar împiedică și, de multe ori, ucide fluturele plin de speranță. Un amestec din afara asupra unei îndeletniciri interioare nu aduce nimic pozitiv fluturelui și nici inimii care ajută și intenționează doar să fie de folos.
   Și, acesta este un proces interior. Suferința din viața noastră este pentru a îndeplini un anumit rol. Lupta face parte din fiecare dintre noi. Nimeni nu poate pătrunde în interior și să o scoată de acolo. Însă acceptarea deplină transmută în cele din urmă acest sentiment de neajutorare într-un dar, chiar o oportunitate, și începem să ne dăm seama că ceea ce a fost distrus și sfâșiat nu suntem de fapt noi, eu tu... ci convingerile limitative, care creează multă perturbare în primul rând. Limitările noastre sunt distruse pentru a permite dezvoltarea unei înțelegeri mult mai profunde, mai exacte și eliberatoare. Nu este diferit de procesul prin care exersam cu greutăți sau prin intermediul asanelor yoga, epuizarea musculară, supunându-ne intenționat la o luptă fizică de dragul reînnoirii, puterii și frumuseții.
     Din păcate, mulți dintre noi se identifică cu limitările lor, iar astfel ne vedem și ne simțim sfâșiați de ele. Dar în această prăbușire există un spațiu imens de creștere, și va fi umplut cu Iubire, vitalitate, energie și răbdare, atât timp cât suntem dispuși să renunțăm la tensiunea mentală și fizică, pe care străduința noastră încearcă să le elimine din sistemele noastre. Și, uneori, ai putea simți că nimeni nu poate sau vrea să ajute, dar poate...am putea lua în considerare posibilitatea că undeva, inima cuiva este frântă, știind că nu există nimic ce poți face din afară, dar știind plin de speranță că în curând veți putea zbura împreună.  Ține strâns de dorința ta naturală de frumusețe, iubire, adevăr și inteligență și recunoaște faptul că, prin lupta ta tu te rafinezi în expresia perfectă a ființei infinite care ești.

Bryan Ellis 

Traducere: Cristina Ciobanu



Cu Lumină în Pace și Iubire ! 

Surse :  www.yogitimes.com
Imagine: lh3.googleusercontent.com

http://www.astrocafe.ro/articole/articole-20/articol-arta_de_a_suferi_de_la_omida_la_fluture-4462

Un comentariu:

  1. 'Mi-am amintit de-o dimineata in care am descoperit gogoasa unui vierme de matase in scorbura unui copac in clipa cand fluturele sfarama invelisul si se pregatea sa iasa. Am asteptat o buna bucata de timp, dar prea intarzia sa iasa, si eram grabit. Enervat, m-am aplecat si am inceput sa-l incalzesc cu rasuflarea mea. Il incalzeam nerabdator si minunea a inceput sa se infiripe sub ochii mei, intr-un ritm mai rapid decat al naturii. Invelisul s-a desfacut, fluturele a iesit tarandu-se, si n-am sa uit niciodata dezgustul de care am fost cuprins atunci: aripile ii erau lipite si se chinuia zbatandu-se cu tot trupusorul lui sa si le desfaca. Aplecat asupra lui, il ajutam cu rasuflarea mea. In zadar. O rabdatoare maturatie era necesara, si desfacerea aripilor trebuia sa se faca incet, la soare; acum era prea tarziu. Rasuflarea mea obligase fluturele sa se iveasca, mototolit, inainte de soroc. Se zbatea, disperat, si, dupa cateva secunde, mi-a murit in palma. Cred ca acel mic cadavru e cea mai mare greutate pe care-o am pe constiinta. Pentru ca, azi inteleg foarte bine, fortarea marilor legi e un pacat de moarte. [...] (Trebuie) sa urmam cu incredere ritmul vesnic. [...] Ah! daca acel fluturas ar putea sa-mi zboare mereu pe dinainte si sa-mi indice calea!' (Alexis Zorba, editia a doua, Editura Univers, 1987)
    Ceea ce ati este deosebit de frumos/interesant/fascinant! Alte cuvinte sunt de prisos!

    RăspundețiȘtergere

Linkuri căzute

- Am rugămintea, în cazul linkurilor căzute, să scrieți despre aceasta în rubrica de comentarii, la acea postare. Astfel aflu și eu, și îl pot înlocui pe cât de repede pot. Ok ? Mulțumesc.
- Wow ... , multe linkuri video din anii 2013-2015 sunt căzute, vă cer scuze, ca rezolvare voi actualiza unele linkuri și voi actualiza restul postărilor importante în 2017-2018, rămâne de văzut ce-i mai convenabil pentru fiecare postare. Mulțumesc!
* Ultima actualizare linkuri căzute: 22.08.2017 *